228438681img1.jpgAm ales sa scriu acest articol despre voi, fetele iubitoare . Sper insa sa nu fiu inteles gresit, sa nu va suparati pe mine sau nu ma considerati un misogin.

Am ajuns sa fiu de-a dreptul revoltat. In ochii mei, sinceritatea voastra incepe sa tinda, pe zi ce trece, spre un mare 0(zero). Nu mai aveti pic de demnitate fetelor… nu mai putem avea incredere in voi. Dupa parerea mea 90% dintre fete si-au inselat partenerul… o sa ziceti: “si ce? Voi , baietii, 95%  v-ati inselat partenera”, dar aici este vorba despre mine…si despre voi, nu facem matematica si statistica. Am prieteni si nu numai, care au avut relatii cu fete, femei, care aveau prieteni de putin timp, de mult timp, erau casatorite sau urmau sa se casatoreasca. Pai ce incredere sa mai avem noi in voi, cand voi ne inselati cu noi? Cati pot afirma cu mana pe inima ca nu au fost inselati? Cati pot spune ca nu au avut banuieli? Nu multi.

Va dati sincere pe timpul unei relatii, dar la final, va dati arama pe fatza. Va dati fiinte suave, plapande, inocente, dar injunghiati pe la spate. Va place sa faceti dragoste cu noi, insa sex faceti cu toti. Sa presupunem, ca baiat, ca iti gasesti (zici tu) o partenera, iubitoare , care pana atunci fusese “painea lu’ Dumnezeu”. Mai poti avea incredere in ea? Nu, pentru ca deja esti obisnuit cu ce ai vazut inainte, cu ce ai avut inainte… si de unde poti stii ca si ea, dupa mai putin sau mai mult timp, va face la fel, iti va trada increderea, iti va sfasia inima.

Unii dintre noi suntem perfectionisti intr-o relatie. Nu vrem 1000 de femei. Vrem una singura, care sa ne iubeasca si pe care sa o iubim. Oferim iubire, ca sa primim iubire. Poate ca si baietii sunt de vina, dar baietii sunt baieti, fetele sunt fete…

Imi spune o prietena: “pana la urma suntem oameni, gresim si noi”. OK, suntem oameni, dar totusi, avem cap, si cel mai important, avem o inima.Cand cineva te iubeste, inima lui/ei iti apartine, orice neglijenta, orice banuiala, face ca acea inima sa sufere. Cu fiecare despartire, ceva din inima noastra moare. Cu fiecare tzeapa pe care ne-o luam, increderea noastra va scadea. Un lucru bun, daca se poate numi bun, este ca poate ne calim, dar vom mai putea vreodata iubi ca la inceput? Inima noastra va mai bate la fel de tare?

Dupa cum zicea un prieten:”nu mai pot avea incredere nici in mama si sora-mea”…nu ii dati dreptate?

Later edit: as mai fi scris cateva cuvinte devastatoare la adresa voastra, dar m-am gandit ca am amice ce s-ar fi regasit printre ele si nu vreau sa stric prietenii pt un articol, care oricum nu stiu cat va schimba, dar poate va va da de gandit…